Am dat intamplator peste titlul cartii lui Jacques Salomé "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata" credeti sau nu in coincidente conteaza prea putin insa fiecare dintre noi isi poate imagina propria viata ...am alege cu siguranta sa nu ne lipseasca fericirea, iubirea, banii si alte nazuinte la care tanjim zilnic cu increderea ca intr-o zi o sa ni se intample si noua. Si ce daca ni se intampla? Am fi noi oare multumiti cu adevarat sau o sa vrem din nou altceva mai bun? Si ce-ar fi daca pentru o clipa am da inapoi ceea ce ni s-a dat si sa incercam sa ne modelam viata de la zero? Am fi tentati sa alegem un alt destin pentru noi? Cu siguranta ..dar intr-un final am ajunge sa redescoperim persoana care am fost. Invatand din alegerile proaste pe care le-am facut, poate si din iubirile pierdute, poate si in acele clipe de nehotarare in care ne-am lasat influentati...Trebuie sa avem puterea de a spune "nu" dar de a nu renunta la "da" ,sa nu mai avem indoieli, sa ne asumam riscuri, sa fim hotarati in luarea deciziilor si sa ii lasam pe ceilalti sa ne impartaseasca iubirea. As uri sa fiu singura intr-o lume atat de mare, dar uneori asa ma simt, ca sunt singura. Si ce caut eu de fapt? O implinire? Adevarul este ca nu stiu ce caut, nu stiu incotro ma indrept, nu stiu cat de puternica voi fi, nu stiu cate esecuri voi intampina, nu stiu pe cine urmeaza sa intalnesc, nu stiu cine imi va bucura sufletul. Si daca in acest moment mi s-ar da o coala de hartie si un pix mi-as creiona viata. As umple-o de bucurie, de zambetele celor dragi, de persoana iubita, de copii mici si dragi, de intamplari neprevazute cu final fericit, de persoane minunate, de idei stralucite, de plansete de fericire, de miracole, de credinta...as crea o lume confortabila in care sa traiesc cu usurinta. Dar viata nu este usoara, in realitate trebuie sa poti trece peste incercarile vietii si trebuie sa ne regasim de fiecare data cand ne simtim pierduti. Alergam, dar la un moment dat trebuie sa ne oprim si sa vedem pana unde am ajuns si daca nu suntem multumiti este deja prea tarziu, sa te intorci inapoi nu este posibil, dar iti ramane speranta si forta de a alerga in continuare.
Asa ca oricat de singur si trist este acest moment el este unul singur ...vor veni si altele peste care va trebui sa trec insa acum am trecut peste acesta. Sper sa ne regasim la capatul drumului si sa putem spune cum am ajuns pana aici, prin cate incercari am trecut, cati oameni am cunoscut, cate inimi am frant, cate sarutari am furat, cate sperante am oferit, cate vise ne-am indeplinit... in aceasta calatorie numita "viata".
O seara minunata!
Cu drag,
Alexandra
